De ce romanii nu au incredere in avocati? Este o intrebare care mi-a fost pusa de catre un cititor al blogului. Tot el imi cerea solutii pentru a schimba aceasta perceptie negativa pe care romanii o au fata de avocati. Fara a avea pretentia de a da solutii, voi aborda aceasta tema din perspectiva a doua realitati distincte: realitatea romaneasca si cea italiana.
De ce romanii nu au incredere in avocati? Este o intrebare care mi-a fost pusa de catre un cititor al blogului. Tot el imi cerea solutii pentru a schimba aceasta perceptie negativa pe care romanii o au fata de avocati. Fara a avea pretentia de a da solutii, voi aborda aceasta tema din perspectiva a doua realitati distincte: realitatea romaneasca si cea italiana.
In Romania, am remarcat ca majoritatea persoanelor au sentimente contrastante in ceea ce-i priveste pe avocati:
pe de-o parte exista un fel de mit al avocatului (pe model american) care pledeaza la bara, are succes si este plin de bani avand o viata frumoasa, asigurata – de cate ori nu am vazut rude si amici care-si indemnau copiii sa urmeze dreptul, facultatea de drept fiind una din facultatile cele mai dorite de catre romani in ultimii 20 de ani. Sa nu uitam numarul mare de candidati la examenul de admitere la drept; pe de alta parte, de multe ori, avocatul este perceput de ceilalti ca o persoana avand o onestitate indoielnica, avid de bani si fara scrupule in ceea ce priveste interesul sau personal raportat la cel al clientului.
In practica, am remarcat de multe ori ca persoanele apelau la avocati doar atunci cand nu mai exista nici o alta optiune, asta si pentru ca legea romana nu obliga pe nimeni sa-si angajeze avocat pentru a fi reprezentat in instanta, asa cum se intampla in Italia.
Cititorul meu imi spunea ca majoritatea romanilor nu vor sa apeleze la un avocat (atat in Romania cat si in Italia) pentru ca se tem ca vor cheltui bani si nu vor rezolva nimic, acesta nefacand altceva decat sa-i “poarte pe drumuri”.
Cred ca premiza este gresita. Pentru a merge dincolo de aceasta temere trebuie sa intelegem cateva lucruri esentiale (le-am explicat deja in aspectele principale privind raportul dintre avocat si client). Le voi relua aici sintetic:
1. nimeni nu poate garanta rezultatul pozitiv al unui proces. Avocatul este tinut sa explice clientului care sunt sansele de castig, dar nu poate garanta o victorie sigura.
2. obligatiile avocatului sunt obligatii de diligenta si nu de rezultat. Prin urmare, avocatul trebuie platit intotdeauna, indiferent daca procesul va fi castigat sau nu.
3. in situatia in care, avocatul nu si-a indeplinit obligatiile cu diligenta si profesionalism, clientul poate angaja raspunderea profesionala a acestuia.
In Romania, spre exemplu, avocatii sunt obligati prin lege sa-si faca asigurare profesionala, astfel incat in cazul unor erori, neglijente etc, clientul va fi despagubit de catre societatea de asigurari.
In Italia, nu exista o astfel de obligatie, dar multi avocati au asigurare profesionala. Spre deosebire de Romania, insa, in Italia exista o bogata jurisprudenta pe tema raspunderii profesionale a avocatului. De asemenea, Italia are o traditie consolidata in aplicarea cu succes a normelor Codului deontologic al avocatului precum si in implementarea cu succes a normelor comunitare privind obligatia de formare profesionala constanta a avocatului.
In Romania, din pacate, suntem la inceput in acest domeniu. Desi un cod deontologic al avocatului exista, el a fost, mult timp, “o necunoscuta”, fiind studiat de avocati doar la momentul examenului de definitivare. Astazi, insa, datorita reglementarilor comunitare, si in Romania asistam la un proces de modernizare si de responsabilizare a profesiei de avocat. Acest lucru se realizeaza mai ales prin obligatia nou instituita in sarcina avocatilor de a urma cursuri de formare profesionala.
4. procesul este intotdeauna un risc, insa cu ajutorul unui avocat puteti alege in cunostinta de cauza cum sa gestionati acest risc.
Personal cred ca avocatii ar trebui sa fie consultati preventiv. Spre exemplu, cand semnam un contract cu cineva, ar fi bine sa trecem mai intai pe la avocat ca sa vedem care sunt problemele care ar putea sa nasca din acest contract. De multe ori, ca si in cazul medicului, costa mai putin sa prevenim decat sa “vindecam” dupa aceea.
In Italia, teama de a apela la avocati creste exponential. Aici avem de-a face nu doar cu o chestiune culturala (vezi neincrederea in avocati deja manifestata in Romania), dar cu o problema care se agraveaza si datorita barierelor lingvistice si temerii de a avea un tratament diferit fiind straini (“stranieri”).
Tocmai pentru a incerca de a limita efectele negative ale temerilor manifestate de catre conationalii nostri, am inaugurat acest blog incercand sa explicam tuturor la ce se pot astepta cand merg la avocat.
Atata timp cat clientul stabileste un raport fiduciar caracterizat prin comunicare constanta si transparenta cu avocatul sau, nu are de ce sa-si faca probleme. La baza unui astfel de raport fiduciar trebuie sa existe respectul reciproc. Clientul are dreptul sa solicite orice informatii sau clarificari atunci cand nu intelege sau are dubii cu privire la actiunile intreprinse/propuse de avocatul sau.
Inchei spunand ca ar fi o greseala sa nu apelam la avocati doar pentru ca am auzit de cateva cazuri in care poate unii avocati nu si-au facut datoria, la fel cum ar fi gresit sa nu mai mergem la medic, doar pentru ca am auzit de cazuri in care medicii au gresit. Teama nu este un bun consilier, iar avocatii exista tocmai pentru a ne asista in valorificarea drepturilor noastre.
Avocat Monica A. Marinescu